18 noiembrie 2013

sunt ceea ce sunt!

În seara asta am ajuns din nou la aceeași concluzie veche de 11 ani: nu pot schimba lumea. Nu pot schimba lumea în bine, nu pot s-o fac ca mine, nu pot nici măcar s-o opresc în a vorbi rău despre crezul meu. Nu pot să îi opresc judecata. Nu pot să fac nimic din toate astea, pentru că lumea, de fapt, nu vede cu adevărat lumina. Lumina Lui.
E parcă prea ușor să vorbești despre ceva ce nu cunoști cu adevărat. Să îți dai cu părerea, să spui ce crezi fără nicio reținere, să judeci, să bârfești, să te liniștești cu gândul că ăla (care se vrea a fi) perfect e "sigur" mult mai rău ca tine...
Nu pot să opresc lumea să-și mai piardă timpul prețios ca să judece ceea ce gândesc eu, dar mai mândră ca în seara asta că sunt baptistă nu am fost niciodată! Sunt mândră că mi-am schimbat religia în urmă cu 11 ani, că am avut curajul să renunț la o religie comodă, o religie în care eram moartă spiritual ca să trec la una în care sunt vie, în care trăiesc conștientă zi de zi. Și sunt atât de mândră că la vârsta de 14 ani am luat decizia cea mai corectă, încât îmi vine s-o spun oricărui om care-mi iese în cale. 
Poate voi fi considerată nebună pentru ceea ce voi spune mai departe, dar aș fi fost dispusă toată viața mea să aleg de 1000 de ori numai cultul baptist și să-l schimb pe celălalt tot de 1000 de ori. O mie de botezuri să fi făcut în toate religiile pământului și tot la baptiști m-aș fi oprit. E crezul meu, e gândirea mea, e judecata mea, e ceea ce cred eu că e cel mai corect și mai bun lucru dintre toate sistemele de credințe din lume și nimeni, nimeni, niciodată nu are dreptul să mă condamne pentru că am ales pentru totdeauna să cred asta. E viața mea până la urmă, e viața mea de baptistă și de astăzi nu-mi mai pasă de ce crede lumea. Nu stau în calea nimănui și toți care vorbesc despre starea mea religioasă o fac pentru că probabil a lor e prea insipidă. Eu, Andra, știu în CINE cred și asta îmi este suficient. Nu am timp să stau și să rumeg religiile altora, asta pentru că nu mi-am fabricat pietre pe care să le arunc în ceilalți. Sunt prea preocupată să prind trenul pentru cer, deci nu îmi pot permite să îi judec pe alții doar pentru că ei mă judecă pe mine.
Concluzia nouă ar fi că (încă) sunt mică și nu pot opri gura lumii, dar nici gura lumii nu mă poate opri să fiu baptistă :)

Niciun comentariu: